Boala şi alţi demoni

– Mami, eu nu vreau să mă fac mare!
– De ce?
– Pentru că asta înseamnă că tu o să îmbătrâneşti şi o să mori..
***
Asta obişnuiam să-i spun mamei când eram mică. Iar timpul nu a făcut decât să ne ia aceste vorbe simple şi crude. Frica mea a rămas. Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să mă trezesc plângând zdravăn la gândul că o boală necruţătoare îmi poate fura oamenii din jur. Am înţeles mai târziu că de fapt chiar noi suntem vinovaţi pentru întorsăturile de acest tip din viaţa noastră. Deoarece, doar cu mici excepţii, putem vorbi de evoluţii fulminante şi ireversibile. Suntem aşadar responsabili până în măduva oaselor pentru binele familiei noastre.

Informaţia e sub nasul nostru, pachetele de servicii medicale de bază au suferit modificări majore chiar în vara acestui an (vezi care sunt AICI), avem prin urmare resursele necesare plecării la drum. Trebuie însă să ne ridicăm din pat şi să ne tragem bunicii, părinţii şi fraţii de mânecă. Ironia fatală care stă în replica „dacă veneaţi mai devreme..” pe care o spun medicii celor care sunt în primul stadiu de după ultimul curabil nu are de ce să ne întunece zilele. Mai ales că avem o echipă de specialişti, tratamente allopate şi terapii alternative de partea noastră.

De ce totuşi suntem printre primii, dacă nu primii în topurile oncologice? Să fie tinereţea care se amestecă iluzoriu cu ideea nemuririi, nemurire pe care le-o atribuim şi celor apropiaţi? Să fie ignoranţa lui „nu ni se poate întâmpla nouă”? Să fie dezgustul celor sfătuiţi să se prezinte la medic pentru valorile şubrede ale unui sistem veşnic în tranziţie? Oricare ar fi cauza, cert este un singur lucru: timpul e parşiv, iar jocul în care intrăm când vine vorba de sănătate nu-ţi dă vieţi în plus şi nu are mereu final fericit. De aceea, este extrem de important ca, odată ce am conştientizat necesitatea şi utilitatea unui control de rutină pentru noi înşine (regula „siguranţa salvatorului” este de aur în situaţiile de urgenţă) şi pentru familia noastră, să ne jucăm rolul de motivator până la capăt.

Nu te lăsa păcălit de faptul că nu ţi-ai auzit părinţii plângându-se de vreo durere, nu te lăsa păcălit de amânarea lor continuă, vorbeşte deschis cu ei, mama ta are nevoie de o mamografie şi de un Babeş-Papanicolau (România este pe primul loc în Europa la mortalitatea prin cancer la femei [1]), părinţii tăi au nevoie de o radiografie pulmonară chiar dacă nu sunt fumători (oare chiar mai e nevoie de cuvinte când vine vorba de fum de țigară, cancer pulmonar şi România?), părinţii tăi au nevoie de o colonoscopie dacă au trecut de 50 de ani (cancerul de colon e pe locul 2 în ierarhia mortalităţii prin tumori maligne [2]), tatăl tău are nevoie de examinarea prostatei şi de determinarea antigenului specific prostatic (PSA) (cancerul de prostată are cea mai mare prevalenţă în rândul bărbaţilor de peste 50 de ani [3]), fraţii tăi au nevoie măcar de „banalele” analize de sânge.

Cicăleşte-i, sperie-i, du-te cu ei, aminteşte-le constant că vrei să-i ai lângă tine în momentele cele mai frumoase din viaţa ta care abia a început..

Sănătatea este superputerea noastră, hai să facem orice este nevoie ca să fim bine și să rescriem povestea!
– Mami, abia aştept să mă fac mare!
– De ce?
– Pentru că asta înseamnă că..

Anunțuri

Un comentariu

  1. mmmmm

    f frumos, sa fii sanatoasa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: