LITERE

m-am nascut dintr-un “i”. pentru a-i completa golul, pentru a-i tine de urat, pentru a-i aminti peste niste multi ani cine e si cam atat. altfel nu mi-ar fi dat atat de repede drumul pe derdelusul lui “u”, la finele caruia a trebuit sa incep sa invat sa merg, sa imi cer drepturile si sa ii musc pe toti cei care credeau ca verile petrecute in picioarele goale prin padurea plina de viezuri sunt de luat in ras. m-am cocotat pe “b” si am stat ceva timp fericita si ignoranta pe burta lui. m-am imprietenit cu norii de la pranz, m-am hranit cu coarnele acrisoare care aplecau crengile exact deasupra capului meu, am vindecat cu caldura proprie pui de curca mici si schiopi. jos, m-a asteptat necrutatorul “i”, un frate mai mic al celui dintai, care la randul lui avea sa marcheze o alta trecere importanta intre ce eram si ce urma sa fiu. n-am stat pe ganduri si i-am carat pumni. mi-a cazut direct in crestetul sufletului turla lui, dar a fost pentru binele meu. am inteles ca echilibrul e suprem tocmai pentru ca nu ma pot sustrage lui si ca, daca vreau sa supravietuiesc, trebuie sa am mai multa incredere ca maine urmeaza pagina plina cu metafore si hiperbole si nu cea cu monstrii mazgaliti de fratii mai mici. cand l-am cunoscut pe “r”, am facut totul asa cum se cuvine: am alergat impotriva vantului de vara, tinandu-ne de mana si am adormit indragostiti pe acolada lui. intr-o zi insa, m-am trezit singura langa biletul cu “am cunoscut pe altcineva”, lacrimile din acest soi au cazut pentru prima data, din inima udata de ele a crescut un ghimpe mic (medicii cred ca artefactele de pe o electrocardiograma sunt din cauza ca nu fac electrozii un contact foarte bun cu pielea, dar eu stiu ca vinovatii sunt ghimpii mici) si am fugit printre sughituri si straini cu miros de iaurt cu fructe. am cazut de pe acolada in cele din urma, am ajuns pe strazi mai curate ca mine, am mancat gogosi infuriate si m-am incalzit cu pisici gri pe nume Marita si ciobanesti germani pe nume Bubic, toti plini de purici. dupa ce am alunecat, dupa ce mi-am trecut intr-un inventar vanataile si juliturile, dupa ce am renuntat, dupa ce am plantat cel mai strasnic salcam, am ajuns in jumatatea de luna a lui “e”. imi place, sunt captiva, dar sunt in siguranta. poate intr-o zi o sa am curajul sa sar pe geam, sa port sandale, desi nu-mi plac deloc degetele mele, si sa imi afum hainele cu fumul de la gunoaiele trecute si prezente, nu tot de la vise, arse.

Anunțuri

  1. Eşti o persoană foarte profundă şi creativă. M-ar plăcea să ştiu ce se ascunde în spatele acestor trăsăsuri şi în spatele acestui talent de a scrie.

  2. Corectez… „cine se ascunde…”

    • multumesc frumos, zadin. sunt totusi vorbe prea mari.. nu pot insa sa nu ma bucur ca ti-a transmis o emotie 🙂 multumesc frumos din nou, un weekend minunat.

  3. Gata? Te-ai dat bătută?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: