DRAMA DE LANGA GRADINA ICOANEI

Vineri, 15 martie, in jurul orei 22, langa Gradina Icoanei din Bucuresti a avut loc o drama demna de mica burghezie de demult, exact in timpul petrecerii de la nunta ce a unit doua familii ruse.  Controversatul Nikolai Ivanov a mai fost casatorit, Ana Petrovana, o evreica ce si-a parasit familia si si-a schimbat credinta pentru a incepe o noua viata, stingandu-se din cauza tuberculozei. Medicul Evgheni Lvov, cel care a tratat-o pe Ana si stiut de toti cunoscutii ca fiind un om extrem de cinstit, este direct implicat in drama de vineri. Tragicul eveniment in loc sa puna capat simtului acut de nedreptate al lui Lvov care il credea pe Ivanov vinovat de moartea Petrovnei, a marcat pierderea demnitatii acestuia.

Fanii stirilor de ultima ora, consternati ca nu au auzit pe niciunde de drama de langa Gradina Icoanei, pot respira usurati: sala Toma Caragiu va mai gazdui “Ivanov”, faimoasa piesa in regia lui Andrei Serban, de la Teatrul Bulandra. Spectacolul aduce pe aceeasi scena foarte multi mari actori, de-a lungul celor trei ore si jumatate conturandu-se personaje puternice, incapabile insa de schimbari fundamentale. Ivanov (Vlad Ivanov) este falit si indatorat, iar neputinta spirituala ii adanceste criza, motto-ul “florile revin in fiecare primavara, dar nu si fericirea” pecetluindu-i destinul. Trebuie sa recunosc insa ca interpretarea m-a prins abia atunci cand personajul are primele rabufniri.

Lui Ivanov i se pun pe umeri vicleniile lui Borkin (Marius Manole), de departe cel mai viu personaj. Ideile lui nastrusnice (sa injecteze animalele cu virusul rabic si sa le trimita in tarile vecine, sa ceara bani oamenilor pentru taierea pomilor, sa il casatoreasca pe unchiul Petrovnei, contele saracit Matvei Semionovici – Victor Rebengiuc, cu bogata parvenita Marfa Babakina – Maria Obretin) starnesc interesul celorlalti, dar lipsiti cum sunt de entuziasm, il vor lasa pe Borkin sa cada incet si sigur in propriile capcane. Jocul lui Marius Manole face, fara niciun fel de exagerare, mai bine de 50% din spectacol. Personajul maestrului Rebengiuc este parsiv, dar plin de haz si cred ca singurul care se schimba: plange cand isi aminteste de Ana si renunta la ideea nuntii cu mai tanara Marfa. Interpretarea este bineinteles desavarsita, Victor Rebengiuc fiind cu siguranta printre cei mai buni profesori pentru mai tinerii actori, mai ales cand vine vorba de a nu face nimic pe scena, adica cea mai grea parte dintr-un rol.

Sasa (Ioana Anton) este celalalt cel mai viu personaj, iubirea pasionala pe care i-o poarta lui Ivanonv fiind motorul atitudinii ei. Casatoria lor nu e privita cu ochi buni, nu atat din cauza diferentei de varsta, cat faptului ca alesul are datorii la parintii ei. De aceea, nu e o coincidenta ca Sasa are cele mai bune explicatii pentru conflictele in care e prinsa: “la fel cum licuricii stralucesc noaptea tocmai pentru ca pasarile de prada sa ii vada, asa si oamenii buni sunt pe lume pentru ca cei rai sa ii barfeasca”, venita pentru a apara integritatea viitorului sot si “in dragoste, cu cat sacrificiul e mai mare, cu atat esti mai implinit”, spusa cu mult inainte de a se confrunta cu propriile-i indoieli. Cornel Scripcaru si Manuela Ciucur, cei care ii interpreteaza pe parintii Sasei, m-au cucerit iremediabil, merita mii de aplauze!

Ana Petrovana (Mirela Oprisor) si medicul ei Evgheni Lvov (Alexandu Pavel) sunt singurii care fac nota discordanta in lumea moravurilor care pana la urma ii va nimici: ea, naiva si indragostita, va avea la sfarsit falsa revelatie a unui Ivanov infractor, iar el, din pasiune evidenta pentru pacienta sa, isi va pierde in cele din urma onoarea. In cazul lor am apreciat cel mai mult costumatia, pentru ca le intareste personalitatile. Si acesti tineri actori, dar si Dana Dogaru au facut niste roluri de exceptie!

Pentru ca nu de putin timp am inteles ca la teatru mergi pentru actori, si nu pentru poveste, cred ca piesa ar fi fost de succes si daca ar fi scapat de febra adaptarii. Anglicismele mi-au dat sentimentul de prea mult, cu exceptia celor spuse de genialul Marius Manole, iar replicile din care reiese grotesc prefacatoria interlocutorilor ar fi fost mai savuroase daca erau subtile si puneau asadar mintea specatatorilor la treaba.

Aplaud punerea in scena atat de antrenanata a lui Andrei Serban, totul inchegandu-se astfel aproape perfect. Cand in ajutorul jocului actoricesc vin si detaliile regizorale, spectacolul nu are cum sa nu fie etichetat decat foarte bun, nu?

[ARTICOL SCRIS PENTRU National magazin]

Anunțuri

  1. Îmi place pasiunea cu care povestești despre teatru, este clar că își place.
    Spre rușinea mea tot amân cu motive purile o vizită la teatru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: