STRĂIN

suntem în plus în propria viață.  altfel n-am mai trăi atât de fragmentat. zile în care experimentezi cât pentru un an și zile în șir când totul merge conform planului. dar poate că nici nu am face față la impulsurile astea străine, acute.. să fim condamnați la statutul de paria în propria existență e oare un mecanism dintr-ăla adaptator, în care fluxul de informație se plimbă de colo colo ca o bacterie infectată de un virus, ajunsă pe un câmp electromagnetic virgin? asta bineînțeles până în momentul în care îți pierzi complet mințile și pleci de la servici către o destinație al cărei drum brusc îl știi, te dezbraci în fața tuturor, nu-ți mai recunoști familia și altele. sedat, fără sa-ți amintești măcar vreo fărâmă din tot ce s-a petrecut, o să revii ușor, ușor la tot ce însemna viața ta. dar fără să fie cineva sigur că cel ce-ți spunea că de abia ai reînviat, că ăsta ești de fapt cel adevărat a fugit din fața armatelor de litiu, cu uniformă de asistentă și miros de mâncare de cartofi cu mazăre.

Anunțuri

  1. Imi place cum scrii !
    Ma bucur ca mi-ai gasit blogul – promit sa-l fac din ce in ce mai bun.
    Ne auzim :*

    • multumesc frumos ca ai trecut pe aici 🙂 cum eu nu sunt la fel de constiincioasa ca tine-inca alerg dupa un „main topic”, nu fac decat sa ma bucure promisiunea ta, dar si implicarea ta.
      cheers!

  2. Mă bucur să descopăr și bloguri în care se SCRIE din suflet.
    Sper să devin o cititoare fidelă.

    Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: