AMINTIRE DE VARĂ

Imagen

Nu pot fi măsurate sau cântărite. Cu cât stai mai mult să te gândești, cu atât se adună. Nasc sentimente contradictorii și de intensitate copleșitoare. Unele te aduc la întrebarea dacă chiar s-au întâmplat, dacă chiar ȚI s-au întâmplat. Sunt amintirile. Amintirile de vară.

Oricât de timid sau, dimpotrivă, zgomotos ar fi începutul, finalul e spălat cu lacrimi, complimente, îmbrățișări lungi. În centrul lor sunt oamenii. Noi sau vechi, nu încetează să te surprindă. Fie că te dezamăgesc, fie că te inspiră, sub lumina portocalie a focului din miez de noapte, sunt frumoși, al naibii de frumoși.

Și imediat lângă ei, se construiesc poveștile nemuritoare. Așteptarea din gară, revederea, miștoul făcut pe tren îți sunt clar întipărite în minte doar pentru că ce a urmat după e ca un dans energic din care nu pricepi nimic, dar pe care îl simți cu fiecare celulă.

Discuțiile care ascund pendula timpului într-un suflet de stea, trezirea la 6 dimineața cu imaginea unui om extraordinar lângă patul tău, în genunchi, cântând la chitară “Treceți batalioane române Carpații” și alți 10 fredonând, răsăritul soarelui în inima dreaptă, pe când luna se afla în cea stângă sunt deja părți din tine.

Când vei simți că te pierzi printre necunoscuți, când nu o să-ți mai găsești doza necesară de motivație și dragoste, o să te întorci la toate boabele astea de nisip. Dărâmat, o să le strângi cu grijă din punctele cardinale ale ființei tale, o să le lași să te ridice.

Cel mai spulberător act rămâne prima dimineață acasă. Gândurile și sentimentele nespuse din teama de a nu spune tot, dar și din siguranța că voi deja știți încă strălucesc pe cerul gurii, iar îmbrățișarea lungă, sinceră, cu un oftat mic la mijloc, dar tot neconsumată e încă vie.

Dacă de obicei e greu să alegi un cuvânt pentru a descrie o experiență, acum nu e. „Tot”. Pentru că, fără să te pui în postura ca azi să fie ultima ta zi, ai trăit din plin (cum altfel realități recente par atât de îndepărtate?) Pentru că îți crește un zâmbet gras, rozaliu și fericit pe față când te gândești la cum ai ajunge dacă întrega ta viață ar fi o amintire de vară.

[ARTICOL SCRIS PENTRU Revista Manifest, nr. 12]

sursă foto

Anunțuri

  1. Pingback: MESAJ DIN VIITOR | scara4

  2. Mihai Cepoi

    Esti talentata nu gluma 🙂 ti-am mai zis ca descifrez greu da-mi place 😀
    Hugie >^^<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: