RESTANŢA, ULTIMA INVENŢIE AVANGARDISTĂ

dragă L.,

o să te rog frumos să te scuturi bine de tot de scame. eu asta o sa fac.

a fost un an al naibii de urât. şi nu doar pentru că am picat ieri singurul examen care ne despărţea de anul III.. şi e ciudat, ştii? la trecerea dintre ani, ca orice babă superstiţioasă, am avut sentimentul [autoindus] că o să fie tres magnifique.

am uitat că, o da, lucrurile nu ies adesea cum ne dorim.. ies mult mai bine sau mult mai rau. şi cum nu are rost să ne batem capul cu cauzele care ne-au adus aici.. nu pentru că nu aşa ar fi drept şi nu pentru că, hai sa fim sinceri, s-ar putea să ne amăgim singure, ci pentru că e suficientă, pentru starea noastră de spirit, lupta necesară ridicatului din noroi.. nu ne rămâne, acum la început, decât să ne purtăm ca în faţa oricărui alt fapt care poate avea loc în decursul unei zile oarecare. aşa cum va trebui, de altfel, să ne purtăm şi când vom fi medici. pentru că şi eşecul, ca şi boala, se întâmplă. pur şi simplu. şi aşa trebuie abordate. ca să nu ajungi iar acolo. şi ca să n-o iei razna, trebuie să o spunem şi pe asta.

ştiu că e greu să fii recunoscătoare pentru lucrurile frumoase şi că poate deja ţi-ai primit porţia de sfaturi inutile şi încurajări seci [nu urăşti relica „nu eşti student dacă nu ai restanţe”?] sau, cine ştie, priviri reci, dar.. mai dă-i în măsa pe toţi!

e ceva ce ţi s-a întâmplat ţie. şi tot tu o să treci peste şi tot doar tu o să reuşeşti până la urmă. aşa că boceşte, loveşte, aruncă, înjură.

pentru că să te porţi normal asta înseamnă. nu să fii de piatră, nu să ştii ce o să faci de acum în 7 luni de zile, nu să nu-ţi mişti niciun muşchi al feţei când vezi un copil de cinci ani cu degetul în nas. nu.

şi dacă toate cele enumerate te eliberează de scamele sus numite, nu te opri, continuă! o să te lase epuizată, dar mai puţin împovărată. o să te ajute, mai ales după un somn lung şi o cană de ceai de tei, să-ţi faci un plan. un plan care să-ţi permită să-ţi dovedeşti ţie cât de departe poţi ajunge.

cu pantofii potriviţi şi de mână cu oamenii dragi,
N.

p.s.: succesul e mai savuros când ai genunchii juliţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: